De la „taking the essence” în tradițiile tibetane și cultivarea esenței în daoism, până la frica modernă de îmbătrânire
Tinerețea este o etapă a vieții. Vitalitatea este felul în care ne întâlnim cu viața.
Există o imagine care apare, sub forme diferite, în imaginarul multor culturi: omul care nu acceptă trecerea timpului și caută o cale de a-și recupera tinerețea.
Uneori, soluția imaginară este un elixir. Alteori, o plantă sacră, un nectar al nemuririi sau o practică secretă.
Iar într-o formă mai tulburătoare apare ideea că vitalitatea unei persoane poate fi „luată” de la altcineva.
Este tentant să numim această idee „mitul budist al furtului tinereții”. Dar formularea este prea simplă.
În tradițiile tibetane și daoiste există concepții mult mai complexe despre esență, vitalitate, longevitate și transformarea corpului. Unele practici urmăreau restaurarea unei esențe considerate diminuate prin boală și îmbătrânire, în timp ce anumite tradiții tantrice vorbeau despre „luarea” sau „extragerea” esenței.
În acest context apare un termen tibetan fascinant: bcud len – chülen, „a lua” sau „a extrage esența”.
Și, dincolo de istoria religiilor, această idee ne conduce către o întrebare foarte actuală: De ce ne este atât de greu să acceptăm că timpul ia ceva din noi?
„A lua esența” – ce înseamnă de fapt?
În medicina tibetană, bcud len este asociat cu practici de revitalizare și longevitate.
Un studiu al cercetătorului Tony Chui, publicat în revista academică Religions, explică faptul că chülen este o practică importantă în tradiția medicală tibetană și că termenul poate desemna utilizarea unor substanțe considerate capabile să refacă „esența” diminuată a corpului. Practica a fost asociată cu prelungirea vieții și restaurarea vitalității fizice.
Cuvântul este interesant chiar prin sensurile sale.
Bcud poate desemna, în funcție de context, esență, nectar, suc, nutriment sau elixir, iar len are sensul de a lua, a colecta sau a extrage.
Prin urmare, „taking the essence” nu înseamnă automat: „fură tinerețea unei persoane”.
În multe contexte, este vorba despre extragerea sau absorbția unei esențe considerate hrănitoare, din plante, minerale, alimente, respirație sau alte surse.
Barbara Gerke arată că practicile bcud len au fost descrise în textele medicale și religioase tibetane ca forme de rejuvenare și prevenire a îmbătrânirii, inclusiv prin preparate considerate revitalizante.
Așadar, imaginea „furtului tinereții” este mai degrabă o reinterpretare modernă și populară a unei concepții tradiționale despre esență și vitalitate.
